P: -E o zi mohorâtă , şi totuşi atât de liniştită.O zi în care unii au pierdut o fiică, alţii o colegă iar unii dintre noi am pierdut o prietenă, o bună prietenă. Îmi pare sincer rau că tocmai ea, şi tocmai acum a trebuit să ne părăsească.A fost fata optimistă, fata care zâmbea mereu, fata care a iubit necondiţionat, fata care ştia ce să facă oricând şi totuşi, fata care a acţionat greşit pentru o clipă.O clipa ce a dus-o spre moarte.O să rămâi mereu în amintirea noastră..
Vocea tremurândă a Paulei nu mai rezista. Lacrimile năpustiseră asupra ei, ar fi rezistat dacă nu minţea, dacă acum un an în acelaşi cimitir nu ar fi avut loc înmormantarea mamei ei.Işi cere scuze şi pleacă. În timp ce incearcă să treacă prin mulţime Sam o opreşte .
S:-Vreau să vorbim.
P:-Ne vedem la ieşire.
S:- Nu ramai până o îngroapă?
P:- Cu ce rost?O sa te astept acolo până se termină, dacă nu apari plec.
S:-Ok.
Ade se indreapta spre locul unde mama ei fusese înmormantată.Aşează garoafele pe mormântul rece şi fara culoare ,aprinde lumanarea şi pleacă. Se simţea singură, părăsită şi fără speranţă.
S:- Eşti bine?
P:- Deja s-a terminat?
S:- Nu.Nu sunt un mare admirator al înmormantarilor.Chiar daca e vorba de înmormantarea lui Jane.
P:-Vroiai sa vorbim?N-am mult timp.
S:- Uite, Ade ceva nu e in regula cu tine,ceva se intamplă..
P:- Asta nu înseamnă ca tu trebuie să ştii.
S:- Ade,unde e puştoaica aia care atrage atentia prin nepăsarea ei. Care iubeşte muzica bună, dar are nevoie de multe ori de linişte. Puştoaica din ultima bancă, ce desenează , învaţa , şi mă atrage în cel mai ciudat mod.
P:- Eu? De cand te simti atras de mine?
S:-Nu stiu..
P:- Dar, Jane? Şi Taylor?
S:- Jane... în ciuda lucrurilor bune pe care le-ai spus despre ea, era prea geloasă.
P:- Ai simţit ceva vreodata pentru ea măcar?
S:- Simpla atractie pe care o simţim cu toţii. Pe care ştiu că tu o simţi faţă de mine.
P:- Parcă ţi-am spus să nu mă mai cauţi. Ai citit ce ţi-am dat?!
S:- „ E destul să întelegi privirea din ochii persoanei ce iţi vorbeşte.”
P:- Măcar ai reţinut.
S:- Ade...
P:- Ţi-am spus să nu mă mai cauţi, suntem doar colegi de clasă, eventual prieteni. Ai grija de tine.
Ade se urca pe bicicletă, îl apelează pe Mr. Less şi pleacă.
Mr.Less :- Alo?
P:- Îl ştii pe Sam? Sam Willis.
Mr.Less :- Mă tem că da.
P:- Ai grija de el, dar nu în acelaşi mod. Doar să nu se mai apropie de casa mea.
Mr.Less :- Ameninţări?
P:- Fa-o subtil..
Mr.Less :- Aşa cum o fac mereu.
P:- Desigur.
Mr.Less :-Aceasi sumă?
P:- Depinde de tine.
Mr.Less :- Am un copil de crescut..
P:- Doar nu vrei să se afle că Detectivul Simon Less încalca legea, tocmai el!
Paula inchide , ajungând acasă, ajungând în camera ei. Ia scrisoarea de la Jane şi o citeşte, simţea că nu avea să afle nimic nou.
„Ade, îmi pare rau că ţi-am ucis mama.A fost un accident... aproape.Ştiu că nu ai să mă ierţi, nici eu nu mă pot ierta.A trecut un an, şi tot nu pot dormi noaptea, sunt chinuită de gândul că am omorat-o doar pentru Sam. Ştiu că pentru tine Sam era important, dar credeam că prietenia noastră era mai importantă decât propria ta mama.Sunt o proastă, ştiu , nu merit.Dar faptul ca ai renunţat la mine pentru Anna a durut.
Adio bruneto! Scuze că ţi-am făcut viaţa un calvar.
